‎"Dance like nobody's watching!"

‎"Dance like nobody's watching!
Love like you've never been hurt!
Sing like nobody's listening!
Live ... like it's heaven on Earth!"


                                      - Mark Twain -

Secretele FEMEII TAUR ...

Si putina astrologie ...

Secretele FEMEII TAUR ...

Venus este patronul ei, aşa că ştie pe de rost arta seducţiei şi n-a învăţat-o din cărţi. Când îşi încrucişează inocent picioarele trimite semnale sexuale către toţi bărbaţii din cameră. Iar dacă vrea cu adevărat să-i capteze cuiva atenţia îşi mută doar antenele erotice în direcţia respectivă. În cazul în care omul nu e mort, va reacţiona! Puterea de a atrage bărbaţii este neîntrecută. Dar mulţi chemaţi, puţini aleşi. Pentru că femeia Taur nu cedează repede şi îşi ascultă întotdeauna intuiţia pentru a descoperi un iubit potenţial. Inima are propriile sale raţiuni, aşa-i?

Crede în intuiţie

E sentimentală şi devine repede posesivă. Cu ea, dragostea adevărată nu se prefigurează lin. E foarte geloasă şi scenele furtunoase pe care le poate regiza pun în inferioritate efectele speciale de la Hollywood. Dacă se simte neglijată, n-o spune indirect sau într-un fel subtil – nu femeia asta! Afli exact ce gândeşte. Şi s-ar putea să-ţi spargă porţelanuri deasupra capului, doar ca să accentueze anumite chestiuni.

Nativa Taur ştie ce vrea, iar încăpăţânarea ei poate deveni nerezonabilă. Când îşi doreşte ceva obţine, chiar dacă asta înseamnă să se folosească de lacrimi şi ameninţări sau să arunce cu obiecte. Dacă eşti legat de o asemenea femeie, fii pregătit să te dai bătut – sau… să te dai dispărut!

Dacă e luată în derâdere, e un duşman de temut. Va folosi orice armă îi pică-n mână ca să-şi ia revanşa. De fapt asta e una dintre marile ei lecţii – să înveţe să ierte. Pe de altă parte, e capabilă să şi ofere, să şi primească. E foarte afectivă, dar are un radar infailibil pentru minciună. Răspunde instinctiv la sinceritatea celorlalţi. Se bazează pe emoţiile ei. Unii oameni fac greşeala de a-i subestima inteligenţa, pentru că nu şi-o afişează în situaţii sociale. Dar femeia Taur are o formă mai rară de inteligenţă: ştie că pentru a descoperi ceea ce contează cu adevărat trebuie să ai încredere în intuiţiile tale.

Îşi alege atent iubitul

E practică, nu idealistă. Nu se topeşte după un erou de cinema, când există un bărbat mult mai accesibil prin apropiere. De fapt nu crede în iubirea platonică; pentru ea, dragostea nu există decât în tandem cu atracţia fizică.

Când e tânără, femeia Taur e flămândă să afle ce e „viaţa”, iar bărbatul care poate să o iniţieze are cele mai multe şanse să-i câştige inima. Totuşi, cu cât află mai multe despre bărbaţi, cu atât este mai atentă când îşi alege iubitul. Iar dacă pretendentul nu se ridică la standardele pe care le stabileşte ea, nu ajunge prea departe.

E o femeie senzuală şi dacă un bărbat nu poate s-o împlinească, nu are niciun fel de remuşcări, începe să caute în altă parte ceea ce are nevoie. Nu încearcă să-şi raţionalizeze dorinţa erotică. E destul pentru ea că această dorinţă există şi este intensă.

Riscă să devină prea comodă

Femeia Taur se îmbracă bine, cu gust, dar nu extravagant. Ştie să se încadreze într-un buget şi să câştige mai mult decât cheltuieşte. Iubeşte bijuteriile. Femeia Taur poartă deseori inele, cercei şi în special lănţişoare sau coliere. Gâtul îi este foarte sensibil şi îi face o plăcere extraordinară să-l împodobească.

Apreciază luxul. Un bărbat care îi poate dărui blănuri şi smaralde, să o răsfeţe cu semne vizibile de bogăţie îi va ţine inima pentru totdeauna. Din păcate, riscă să devină neglijentă. Când e sigură pe sine şi se simte ca acasă în relaţia cu tine, începe să se lase pe tânjală, nu se mai preocupă de îmbrăcăminte, întârzie la întâlniri. Şi, pentru că, la fel ca şi contrapartea ei masculină, adoră mâncarea şi băutura, poate deveni grăsuţă. Sau dolofană de-a binelea. Soluţia? Să renunţe la comoditate şi să-şi acorda exact atenţia şi respectul pe care doreşte să le primească de la ceilalţi.

Atenţie, nu iartă infidelitatea!

Are nevoie de cineva căruia să-i arate afecţiunea, dar din cauză că este conservatoare va alege mai degrabă căsătorie decât o iubire fără acte. Vrea pe cineva lângă ea pe cineva de care să poată depinde. Bărbaţii cu o voinţă slabă nu o atrag. Dar probabil că-l va trata pe cel iubit ca pe o posesiune şi n-o să facă eforturi pentru a-i asigura fidelitatea.

Chiar dacă reacţiile ei emoţionale sunt puternice, controlul ei este mai puternic. Extrem de rar îşi arată iubirea în public. Şi, deşi o aprinzi uşor, îşi poate nega propriile dorinţe şi rezistă atâta timp cât îşi impune. Femeia Taur poate părea fragilă şi lipsită de ajutor, dar nu e. E întotdeauna încăpăţânată şi perseverentă.

Găteşte grozav, este o amantă voluptuoasă şi este o soţie bună, pentru că e extrem de iubitoare şi fidelă. Totuşi, un cuvânt de avertisment: nu va ierta niciodată infidelitatea. Dacă ai ochi alunecoşi, inimă zburdalnică nu te apropia de ea. O să regreţi. 

                                            E o femeie specială. Trateaz-o ca atare!

Sa radem si sa plangem impreuna!

Realizez pe zi ce trece, ca atunci cand poti sa razi si sa plangi cu cei care te iubesc, te simti minunat. Refuzi sa crezi ca traiesti intr-o lume materiala, plina de suspiciuni. Intr-o lume a arogantei spirituale, intr-o lume plina de mizerii trecatoare, intr-o lume uitata demult....
Te simti mereu tanar, chiar daca imbatranesti cu fiecare secunda ce trece, atunci cand cei dragi tie,  iti sunt aproape. 
Te simti puternic, chiar daca incerci sa ascunzi aceasta calitate, atunci cand poti sa-ti sprijini tampla pe umarul unui prieten drag. Atunci cand te asculta, cand te intelege si-ti incanta ziua cu o vorba buna. 


Te simti minunat, cand razi si plangi cu cei pe care ii iubesti si te iubesc!

Sell All My Things

Ultima piesa, la teatru, pe anul 2011!

Recomand: Machiavelli: Arta terorii

Distribuţia: Machiavelli Radu Lărgeanu Cesare Borgia Ionuţ Caras Leonardo da Vinci Cristian Grosu Piero Soderini Ruslan Bârlea Dorotea Caracciolo Patricia Boaru Marieta Machiavelli Anca Hanu Biagio Miron Maxim Alessandro de Medici Silvius Iorga Și cu: Alexandra Caras, Melania Rusu, Tatiana Sîrghi, Gogu Preda, Patrick Negrean,Cristian But Robert Cohen este regizor, traducător, dramaturg şi teoretician al teatrului. Supranumit, datorită multiplelor sale valenţe, „un om de teatru al Renaşterii“, în această piesă el aduce în prim-plan figura lui Niccolò Machiavelli (1469 – 1527), scriitor şi om politic celebru al Renaşterii italiene. Robert Cohen şi-a publicat piesa într-o primă variantă intitulată The Prince (Principele), în 2004. A fost jucată sub acest titlu în mai multe teatre profesioniste din Statele Unite şi în Ungaria, la Madách Színház din Budapesta. Versiunea revizuită a fost montată, sub titlul Machiavelli: Arta terorii, în regia autorului, la Los Angeles. Machiavelli era un admirator fără oprelişti al lui Cesare Borgia, care, deşi lipsit de orice simţ moral ,l-a impresionat pentru mintea clară şi energia caracterului său. Dacă acestea lipsesc, atunci „moralitatea, religia, libertatea şi virtutea sunt simple fraze. Dimpotrivă, când energia caracterului se reface, atunci se reface tot restul“ credea Machiavelli, care preamăreşte această energie chiar în rău. În analiza făcută operei de căpătâi a lui Machiavelli, Il Principe, Francesco de Sanctis comentează: „principele trebuie să facă impresia cea mai bună şi, dacă nu vrea să fie, cel puţin să pară religios, bun, iertător, protector al artelor şi al oamenilor de talent. Şi să nu se teamă că va fi descoperit; deoarece oamenii sunt în mod natural simpli şi creduli. Ceea ce are mai mult efect asupra lor este frica: principele să caute a se face temut mai mult decât iubit. Să evite mai ales a se face urât sau demn de dispreţ“, Machiavelli fiind de acord cu «faptele care înspăimântă; nu admite pe acelea care merită ura sau dispreţul. Demn de ură este răul făcut cu plăcere, fie din pasiune, fie din fanatism şi fără nici un scop».

The heart is a lonely hunter ...

Pentru astazi, am o melodie draga mie ....

De ce?

de ce cand razi
rade lumea-ntreaga?
de ce cand plangi
suspina raurile?
de ce cand mergi
pasii tai
dau culoare
strazilor?
de ce cand respiri
iti simt bataile inimii?
s-apoi emotiile?
de ce ai aparut tu,
in rochia de dantela verde,
cand eu tacut, la masa mea
de tabla ruginita
stateam si contemplam?
@ella_lyrics

For today...

I believe in miracles!!!

...viata e presarata cu tot felul de impedimente...

Se intampla lucruri urate, normal, atunci cand nu te astepti. Trebuie sa avem curajul de  a merge mai departe, ori care ar fi intemperiile vietii. Sa ne ridicam si sa fim puternici! Poate ca trebuie sa fim mai mult decat puternici, sa avem curajul sa intampinam viata cu bratele deschise, sa nu fim lasi! Sa ridicam capul cat mai sus, chiar daca focul ne arde sub picioare! Sa inotam fara colac, chiar daca valul e mare! Sa iesim din intuneric si sa facem lumina prin simpla noastra prezenta! Sa fim mandri ca suntem inzestrati cu puterea de a exista! Sa fim noi insine in cele mai grele momente din viata si sa nu renuntam niciodata... la aceasta lupta continua cu viata!

Mi-au placut mereu invingatorii! De multe ori am facut parte din aceasta categorie, dar de multe ori nu am avut puterea nesesara de a ma ridica... Am fost lasa, sau nu am avut curaj. M-am simtit neputincioasa... la fel cum m-am simtit acum cateva zile. Am simtit ca ma pierd in Univers si ma descompun in mii de particule... Am simtit ca voi fi doar o umbra in ceata ce acoperise orasul. Am simtit ca mi se opreste inima...auzeam in surdina un difuz "TIC...t...a...c....". M-am asezat pe o banca si am simtit ca apar lacrimi, dar inghetasera si ele, aveam doar imaginea lor in minte...vedeam lacrimi cum imi inunda fata, dar nu puteam sa plang. Probabil ca a fost un moment de inconstienta...sau o pierdere de memorie.... Ceva a fost....ceva straniu ...

Motivul pentru care a fost "ceva straniu" - un <om fara suflet cu instinct animalic> mi-a "luat" geanta si a disparut in ceata.... Avem de toate in geanta, inclusiv bani si acte... Destul de greu in ziua de astazi sa reusesti intr-un timp scurt sa faci rost de ele. M-am gandit la cate drumuri fac pana acasa, si cat or sa ma coste toate...  Apoi  m-am gandit ca exista atatia oamnei fara moralitate care traiesc doar din furturi. Cum e posibil asa ceva? Apoi nu m-am mai gandit la nimic, pentru ca nu am gasit raspunsuri ...la intrebarile ce le aveam....
Am ajuns acasa si parca s-au dezghetat lacrimile... si am plans, am plans muuult...

Je t`aime!

...iti multumesc ca existi!  

De ce unii oameni sunt rai ?

Dar de ce unii oameni sunt buni ? Intrebarea asta ma framanta din copilarie, si uite ca nici acum nu am gasit un raspuns cert.
Atat bunatatea cat si rautatea pot fi definite la superlativ. Un om devine rau, sau sufletul lui devine rau, in timp. Nu cred ca te poti naste un om rau. La inceput suntem buni, pentru ca nu stim ce inseamna rautatea. Rautatea se "fura" tot de la oamenii buni ce au devenit rai... in timp. Timpul ne schimba, ne transforma si "ne uita".
Intr-o zi m-am hotart sa fiu o persoana rea! Am vrut sa fiu rea printr-o replica! Dar parca timpul s-a oprit si nu am avut curaj sa rostesc acele cuvinte, nu am avut curaj sa ma apar si nici macar sa ridic tonul. Am cedat! Am ascultat "PRIVIRILE ASCUTITE" care mi-au strapuns toate simturile, m-am ridicat de pe scaun, am salutat si am plecat. Nu am uitat de salut, chiar daca a fost unul fortat, asa am fost educata, sa salut in orice imprejurare, chiar daca unii oamnei nu merita nici macar un salut, dar ce sa mai zic de o privire?

daca

...sunt versuri care-mi plac foarte mult, motiv pentru care am vrut sa le pastrez aici....
Elena Liliana Popescu se numeste cea care le-a compus.

"Dacă s-ar putea vreodată
Să măsori nemăsuratul,
Să cuprinzi nemărginirea,
Să stai, străbătând neantul,
Să fii nici unul, nici altul.
Dacă s-ar putea vreodată
Neiubind să fii iubirea,
Nesperând să fii speranţa,
Nevorbind să fii vorbirea,
Negândind sa fii gândirea.
Dacă s-ar putea vreodată
Să auzi neauzitul,
Să priveşti în nevăzut
Şi să afli neştiutul,
Ar urma iar începutul?"

Walking On A Dream ...

Belle...

Euforie ...

desfa-mi visele, citeste-mi gandurile...
alunga-mi tristetile, ingheata-mi lacrimile!
mangaie-mi degetele de la piciorul stang...

sopteste-mi la urechea dreapta
povestea cu pinguinii,
descrie-mi aurora polara dupa Bulfinch,
si aminteste-mi de Valkirii, frumoasele fecioare!

leaga-mi parul, si apoi taie-l!
pastreaza-l pentru a-ti aminti
serile-n care vantul se juca cu el...
lasa-ti tampla pe umarul meu,
si ramai cu ... amintirea...
nevinovatelor dimineti de vara.


@ella.lyrics

Mi-e dor...

Astazi mi-e dor... e un dor pe care nu-l pot descrie in cateva cuvinte, poate as avea nevoie de zile...

Mi-e dor de lucrurile marunte ce-mi aduceau bucurie si  ma faceau fericita ...

Mi-e dor de aerul de munte, de livezile in care bunicul cosea iarba si apoi mirosea a "verde". Era mirosul acela de iarba proaspat taiata, amestecata cu flori, doamne cat de bine mirosea! 

Mi-e dor de apa rece de izvor. Imi amintesc ca era o "troaca" cu apa, undeva sus intr-o livada. Si mergeam cu bunica, printre brusturi sa aducem, pentru cei care lucrau la livada. Bunica avea putere, era sprintena si foarte harnica. Mi-e dor de bunica...mi-e dor de bunicul! Doamne ce dor nemarginit m-apasa! Sunt inca in viata, dar mi-e frica ca ii voi pierde curand. Si nu stiu cum v-a fi dorul dupa..., mi-e frica ca v-a fi un dor pe care l-as putea descrie intr-un  cuvant... Vreau sa fie un dor nemarginit, un dor care sa dureze zile...

Mi-e frica ca dorul imi v-a ucide toate sentimentele, si imi voi simti inima goala si vestejita ca o frunza ruginie de toamna tarzie... Sau poate ca atunci...nu voi mai simti nimic, si nu vor mai fi sentimente si nu v-a mai fi nimic... Nimicul acela cenusiu, uitat intr-o urna de portelan ingalbenit...pe-o mobila veche de nuc!

Dar oare, pana la urma...  totul se rezuma la nimic? Nimicul acesta se naste din noi? Moare in noi? Nimicul acesta e ca un haos ce ne inceteaza usor viata ? E ca un virus ce ne patrunde in organism si-i opreste gradul de evolutie? Ne polueaza simturile, ne orbeste si ne macina?

Best Time

Am gasit aceasta melodie postata de  o persoana draga mie.
Mi-am permis si am adaugat-o pe blogul meu.

~ A big hug for you, Helga! ~

A U R O R A

Din "Portretul lui Dorian Gray" ... vorbe alese ...

Personajul principal este Dorian Gray, in jurul caruia este construit conflictul

major al romanului: promisiunea sufletului acestuia in schimbul tineretii vesnice

si incercarea lui de a se impaca cu propria constiinta reflectata in portretul sau.


~ Multumesc dear Ancule, pentru carticica! A bear hug for you~

"...personalitatea si nu principiile imping vremurile inainte"

"viata oamenilor- acesta e singurul lucru ce merita a fi cercetat"

"barbatii se insoaara pt ca sunt prea obositi, femeile deoarece sunt curioase: ambii sunt dezamagiti"

"nu suntem trimisi in lume pt a ne exprima prejudecatile noastre morale"

"ori de cate ori un om face un lucru absolut idiot, il face din motivele cele mai nobile"

"placerea este testul Naturii, semnul ei de aprobare. cand suntem fericiti, suntem mereu buni, iar cand suntem buni, nu suntem totdeauna fericiti"

"pot sa imit o pasiune pe care nu o simt, dar nu pot imita una care ma arde precum flacara"

"poti fi intotdeauna amabil cu cineva de care nu-ti pasa"

"trebuie sa absorbi culorile vietii, dar niciodata nu trebuie sa-ti amintesi detaliile ei."

"fidelitatea reprezinta pentru viata emotionala ceea ce consecventa este pentru viata intelectuala, o simpla recunoastere a esecului"

"oamenilor le place la nebunie sa dea altora lucruri de care ei insusi au cea mai mare nevoie. acesta e ceea ce eu numesc un abis de generozitate"

November...

"de ce iubim femeile... "

"de ce iubim femeile".... de Mircea Cartarescu ...

~p.s. Multumesc Andra pentru recomandarea ta! *h*u*g* ~

"[...] pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutiile anatomiei lor delicate. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti. Pentru ca iti spun <te iubesc> exact atunci cand te  iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. Pentru ca le innebuneste <Angie> al Rolling-ilor. Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii [...]. "

de ce iubim femeia, "o anumita femeie" ... de <anonim> ....

"[...] pentru ca are un suflet bun, chiar daca incearca sa-l ascunda. Pentru ca reveria o caracterizeaza... Dar nu una pura... ci cu intruziuni de veselie, momente care se nasc si se sting la fel, PE NEASTEPTATE! Sufletul ei? Un amestec de melancolie, romantism, deznadejde, copilarie. Un val mistificator o protejeaza  tot timpul. Nimeni nu ii poate citi gandurile (nu intotdeauna). Pentru sufletul ei... amestec de simtiri care se succed cu o  rapiditate uimitoare, fascinanta!"

to love somebody...

saruta-ma!

saruta-mi gandurile ce-mi amitesc
de tine!
saruta-mi lacrimile ce plang
de dorul tau!
saruta-mi intentiile de a te vedea
din nou!
saruta-mi emotiile traite
cu tine!
saruta-mi ochii, obrajii si buzele!
saruta-ma pe mine!

saruta-mi visele!
saruta-mi melancoliile!
saruta-mi reveriile!
saruta-mi trecutul, prezentul si viitorul!

saruta-mi zambetele, de bucurie!
s-apoi saruta-mi bucuriile de fericire!
si fericirea de dragul tau!
saruta-mi dorul ce ti-l port!
saruta stropii de ploaie
ce cad pe trupul meu cand dorm
in visele tale!

saruta-ma pana cand sarutul tau se va topi
de dragul sarutului meu!
@ella.lyrics

For today...

Emotie de toamna

Totul a inceput intr-o seara ploioasa de toamna. 
Citeam un ziar si simteam mirosul inabusitor al unei cani de vin fiert cu scortisoara. Auzeam stropii izbindu-se de geamul garsonierei mele inchiriate...
Si totosui, in linistea din sufletul meu, se simtea o bucurie aparte. Imi veneau in minte actritele mele favorite, stilul lor de viata si toaletele lor cochete. Deodata am tresarit si mi-am amintit ca am niste resturi de dantela undeva intr-o cutie. Am luat un ac si am inceput sa cos, sa lipesc  margelute, si a luat nastere o brosa. Am denumit-o "Rita Hayworth" si am zis ca voi continua si in urmatoarea seara.


Aici e rezultatul urmatoarelor seri... ploioase de toamna....

"And this our life, exempt from         public haunt, Finds tongues in trees, books in the running brooks, Sermons in stones, and good in everything."                                                                                                    William Shakespeare

Anthony de Mello - Constienta

" CONSTIENTA inseamna sa veghezi, sa observi ce se intampla in sinea ta si in jurul tau. > este destul de exact: pomi, flori, animale, pietre, TOATA realitatea este in miscare... Esti prizonierul conceptelor tale? Vrei sa evadezi din inchisoarea ta?
Atunci PRIVESTE, observa, petrece ore in sir observand. Privind ce? ORICE. Chipurile oamenilor, forma copacilor, o pasare in zbor, o gramada de pietre, priveste cum creste iarba. Intra in contact cu lucrurile, priveste-le...
Acesta este un exercitiu spiritual- legat de evadarea din temnita voastra, in afara inchisorii conceptelor si cuvintelor." (Anthony de Mello- Constienta)

saptamana muzicala ...

- Scorpions -

Dupa concertul de sambata seara, am hotarat ca aceasta versiune a melodiei "You&I" v-a ramane pe o lista speciala...

Despre creativitate ...

Am gasit educativ acest filmulet: "Do schools kill creativity?" - Ken Robinson. 
Un usor "umor englezesc" combinat cu fapte reale. Merita urmarit pana la capat:

            http://www.wimp.com/schoolscreativity/

Pentru mai multe informatii despre Ken Robinson, a se vedea si:

          http://sirkenrobinson.com/skr/read

Kiss the rain ... whenever I'm gone, too long.

For today...

             

I'd love to kill you...with a kiss!

Winnie the Pooh

"And ... Pooh? Promise you won't forget me ? Ever? "  Christopher Robin from Winnie the Pooh.

http://www.youtube.com/watch?v=McpnUk0sktA

Viseaza-ma ...

viseaza-ma!

viseaza-ma cand ploua,

viseaza-ma dansand cu stropii

de roua!

viseaza-ma-n camera ta goala

in diminetile tarzii de toamna!

stai langa mine si alinta-ma.

apoi atinge-mi obrajii reci,

sopteste-mi la ureche cantecul cu mestecenii,

saruta-ma...

adormi langa mine si apoi... iubeste-ma!

@ella.lyrics

Song of the day...

Am  descoperit recent o voce care-mi place foarte mult: Danny O'Donoghue de la The Script.


Melodia de astazi: "The Man Who Can't Be Moved"

"Ispita de a exista"

Trebuie sa recunosc ca nu am mai citit de ceva vreme o carte de Emil Cioran. Citeam din cartile lui, in momentele in care eram trista sau atunci cand ploua. Era una din placerile mele, sa citesc in timpul ploii. Imi relaxa mintea si trupul. Erau cele mai frumoase momente cand incepea sa ploua, si ma retrageam in lumea mea. Si toate astea se intamplau ... odata. Desi acum nu ploua, desi nu sunt trista, am simtit nevoia sa recitesc din "Ispita de a exista", una dintre cartile ce mi-a dat putere si speranta. Mi-am amintit si de "Caietele" lui Cioran. Rasfoiesc din volumul III, am gasit multe vorbe intelepte in el. 

"Ce greu e sa te mistui in Fiinta" - asa a inceput totul...

... si apoi a continuat asa:

"Nu ne alegem destinul, suntem alesi de el. NU putem fi ceea ce nu suntem; putem, fireste sa ne straduim. Cat despre reusita, asta-i alta treaba. Ca sa crezi ca esti liber si ca poti face din tine ceea ce vrei, trebuie sa nu fi trecut prin nici o experienta profunda. Degeaba vrea un bolnav incurabil sa fie sanatos, nu va fi nicodata. La fel, omul nu are de ales decat un singur lucru: sa fie liber. Din fericire pentru el, il confunda pe a vrea cu a reusi, e marea lui sansa, iluzia salvatoare..."  Cata dreptate, cel putin asa vad si eu sirul vietii, nu putem sa ne algem un destin, deoarece destinul e cel care ne alege pe noi...

Sunt alaturi de o persoana draga mie, oricat de greu i-ar fi sa treaca peste toate obstacolele ce i le ofera viata! 

Let's do it!

Astazi ne adunam fortele si facem curat in toata tara!
Echipa  1097 porneste cu capul sus dis-de-dimineata!

Suntem verzi, suntem puternici!

http://app.letsdoitromania.ro/LDIRBackendWebJSF2/home.jsf

O dorinta....

...m-am trezit cu gandul la bunica. Aseara am povestit cu mama, mi-a spus ca nu e tocmai bine si ca boala avanseaza ... Am intrebat ca un copil revoltat "De ce??De ce bunica??" ... iar mama a evitat sa-mi raspunda...

Am imaginea ei calda in minte... Mi-am amintit de glasul ei duios, de ochii ei mari si senini, de sfaturile ei intelepte. De zilele in care avea grija de un copil neastamparat... Mi-am amintit mirosul celor mai bune placinte, mi-am amintit dulapul din lemn de nuc in care isi pastra hainele ei cochete ce miroseau a levantica de la cateva sapunuri aruncate printre ele, de serile de toamna cand stateam pana tarziu in gradina ... si ascultam serenadele greierilor. Mi-am amintit de bunica asa cum era, acum cativa ani in urma, plina de viata si cu zambetul pe buze!

Timpul a zburat, pentru ca asa  e el, are singura putere din lume: de a inghiti totul, si bunica nu mai e cum era.  Anii s-au cuibarit pe umerii ei slabiti si a nins cu fulgi uriasi de omat in parul ei. Mda...bunica s-a imbolnavit de o boala caruia medicii inca nu i-au gasit un leac.Bunica nu merita asta, deoarece a fost si este cea mai buna bunica din lume! Nu am cui sa cer explicatii, pentru ca nimeni nu mi le poate da. Tot ce imi doresc e sa o pot pastra pe bunica langa mine, pentru totdeauna. "Totdeauna" din pacate nu exista....si ma impac cu ideea ca voi putea pastra amintirea ei in suflet... Pana nu demult, eram sigura ca atunci cand vrei cu adevarat un lucru, se adevereste. Pentru ca tot ce mi-am dorit pana in prezent a devenit realitate. Acum insa, imi doresc sa o pot pastra pe bunica mereu langa mine si realizez ca v-a ramane doar o dorinta....si atat. O dorinta ... 

Recent am citit Pascal Bruckner, si acum tind sa cred ca avea dreptate cand spunea in cartea sa: "Ma pregateam sa traiesc asa cum voi muri: singur în tovarasia altor singuratati ale caror zumzet si afectiune, departe de a ma re-conforta, ma trimiteau la propria mea izolare."

Astazi vreau sa fiu lasata-n pace cu singura dorinta pe care o am .... 

"Rapsodii de toamna"

...astazi am venit pe jos la lucru, si am simtit mirosul ademenitor al toamnei. Un miros puternic de frunze uscate si castane coapte. Vocile galagioase ale copiilor de gimnaziu si de undeva de departe, un clopotel ragusit ce-i chema pe bobocei la ore, m-au facut pentru cateva minute nostalgica. Mi-am revenit repede si mi-am continuat drumul. Un vant cald adia usor si parca pe o unda mi-au venit in minte versurile lui George Topîrceanu: 

"S-a ivit pe culme Toamna
     Zana melopeelor
         Spaima florilor si...
              Doamna Cucurbitaceelor"

Astazi se anunta cea mai frumoasa zi de toamna, la mine-n suflet!. Culorile toamnei si mirosul merelor coapte ma incarca cu o energie pozitiva! Mi se face dor de dulceata de nuci pe care o pregatea bunica pe timpul asta si de zacusca cu ciuperci pe care doar mama stie sa o gateasca! Uof... si iar ma ia nostalgia!

Ma opresc aici, pentru ca intarzii la lucru. In final, rezerv un loc special lui Nichita Stanescu....

"A venit, a venit toamna
         Acopera-mi inima cu ceva
                Cu umbra unui copac,
                           Sau mai bine cu umbra ta!"

de dimineata ...

"Ce este arta, decat o matrita in care se poate prinde, pentru o clipa, acel stralucitor element eluziv care este viata - viata ce trece grabit pe langa noi, prea puternica s-o opresti, prea dulce s-o pierzi ..."

~WILLA CATHER

Despre optimisim...

"Potrivit unui studiu al cercetătorilor californieni, optimismul, autostima și convingerea că deții controlul asupra propriei vieți țin de tipul de variantă a genei pentru un receptor al oxitocinei cu care ești înzestrat."

"O genă strâns legată de trăsături ale personalității precum optimismul, autostima și convingerea că te afli „la cârma” propriei existențe a fost identificată de un grup de cercetători de la Universitatea California din Los Angeles. Într-un articol publicat în avanpremieră online, pe site-ul revistei „Proceedings of the National Academy of Sciences”, Shelley E. Taylor, care a condus studiul, a explicat că oamenii de știință se aflau în căutarea acestei gene de mulți ani. „Eram convins că trebuie să existe o genă responsabilă de aceste resurse psihologice, dar nu este cea la care mă așteptam”, a precizat cercetătorul.

Gena în chestiune codifică un receptor al oxitocinei (OXTR), un hormon al cărui nivel crește ca reacție la stress și care este asociat unor bune abilități sociale. Într-o poziție specifică, această genă se poate prezenta în două versiuni: o variantă „A” (adenina) și o variantă „G” (guanina), iar mai multe studii anterioare au sugerat că persoanele înzestrate cu cel puțin o variantă „A" au o sensibilitate accentuată la stres, capacități sociale reduse și un risc crescut de a dezvolta afecțiuni psihiatrice."

SURSA: "Le Science"

  ~ Don't worry! Be Happy! ~

No time to waste

O melodie perfecta pentru vineri seara: Anouk - "No time to waste"


http://www.youtube.com/watch?v=7BbDDH3oOeQ&feature=related

Al Di Meola, live la Cluj in noiembrie!

Al Di Meola (chitarist de jazz, jazz-rock, jazz -fusion american, de origine italiana), impreuna cu World Sinfonia Orchestra, concerteaza la Cluj, la inceputul lui noiembrie.

********1.11.2011 - Teatrul National - ora 19.00*******

http://www.youtube.com/watch?v=qqMuQkQGeZk&feature=related

Photo of the day ...

Invazia

Verde azur,

Verde pur,

Verde peste tot!

In suflet si in gand,

Un verde murmurand…

Si un verde lacrimand…

Si alt Verde suspinand…

Verde peste tot!

Verde pur,

Verde azur…

@ella.lyrics

"I've got you under my skin"

M-am ascuns intr-o cutiuta, undeva la inceputul secolului al - XX -lea. Cutiuta cu jazz. In cutiuta mea, ritmul confera muzicii un swing tipic. Adesea, se simt usoare influente si tonalitati de blues si ragtime.

Stau intr-un coltisor al cutiutei, usor prafuit de vreme, si fredonez una din melodiile mele preferate: Frank Sinatra - "I've got you under my skin". Cateva ecouri mi-au rasunat in minte: "Astazi nu ies din aceasta cutiuta!" si brusc m-am trezit! Cutiuta a ramas in vis, dar la melodie nu aveam cum sa renunt.

Si, pentru ca ador vocea Dianei Krall, figura iconica a jazzului modern, azi nu ma voi "dezlipi" de vocea ei.

http://www.youtube.com/watch?v=bJwNIDCAsfc

So, sa fredonam....la infinit!

"[...]

Use your menatality, wake up to REALITY

But, each time I do, just the thought of you makes me stop before I begin

Because I've got you under my skin "

mici detalii ale vietii ...

Traim intr-o lume fascinanta ! Pacat ca unii dintre noi ignora lucrurile marunte, lucrurile ce dau sens vietii...

Purtam de curand o lupta de convingere cu mine insami. Dilema: "eu" si "ceilalti". Recunosc, conexiunea cu "mine" este adesea intrerupta de "ei", cei ce nu isi dau seama de frumusetea lucrurilor ce ne inconjoara si nu pretuiesc micile comori ce se ascund la fiecare pas...

[...]

Si pentru ca lucrurile mici ascund cele mai mari secrete, am gasit pe una din revistele mele preferate, fotografia cu stelutele de mare ... Inca nu reusesc sa ma despart de frumusetea detaliilor, de simetria picioruselor, de imbinarea specifica a culorilor!

http://photography.nationalgeographic.com/photography/photo-of-the-day/sea-stars-eel-grass/

Aceste animalute neobinuite pentru unii, ce au corpul simetric si se deplaseaza dupa mai multe directii. Cel mai interesant mi se pare ca piciorusele lor tubulare se misca atunci cand apa este pompata prin ele inauntru si inafara. Ventuzele aflate la capatul picioruselor au un rol esential in prinderea prazii. La extremitatea fiecarui brat se afla celule fotosensibile, ce alcatuiesc un fel de ochi primitiv, capabil sa reactioneze la lumina. Cat de complexa poate fi structura acestor animalute!!! Si asta nu e tot! Lista poate continua. Detalii gasim in orice lucru, fiinta sau sentiment. Trebuie doar sa avem <forta> interioara de a le descoperi, de a le privi sau de a le simti.

Suntem reticenti la detalii, superficiali de multe ori. Traim intr-o lume materiala si asta ne ocupa tot timpul. Nu e nimic de condamnat, deoarece "noi" ne-am creat realitatea in care traim, dupa propriile credinte si dupa felul in care povestile noastre de viata ne-au modelat. Suntem responsabili de fiecare amanunt din viata, de fiecare traire, de fiecare zambet si de fiecare lacrima.

Mi-am amintit un citat, drag mie:

"Someone asked someone who was about my age: <how are you?> The answer was: <fine, if you don't ask for details... >" - Katharine Hepburn - ce se numara printre actritele mele preferate. (Institutul American de Film, clasand-o pe primul loc intr-un top al celor mai mari actori de film ai secolului al -XX-lea.)

Recomand: "Morning Glory"

http://www.youtube.com/watch?v=1ChSpf5pW-Q

Si...NU UITATI DE DETALII ... !

Putem transforma stropii de ploaie in zambete ?

... o dimineata rece de septembrie... m-a intampinat cand  incercam sa ma trezesc. Si ploua, ploua atat de tare incat auzeam picaturile certandu-se cu geamul de la camera. M-am amuzat si am incercat sa adorm iar... pentru ca pana si gandurile-mi dorm acum!

M-am intrebat daca m-as putea strecura printre picaturi sa ajung mai repede la curcubeu. De fapt, mi-as dori sa trec dincolo de curcubeu, dincolo de oameni si poate... dincolo de ganduri. Dar oare, dincolo de dincolo exista? Dincolo de dincolo poate fi limita infinitului ? Dar, stai!

[...]

Atipeam... In camera mea mica se simtea frigul. Cred ca imi inghetasera picioarele iar mintea mi-a zburat imediat la Nichita Stanescu.

"Ma invelesc de frig intr-o speranta

cum se-nveleste soba nou zidita

in relieful de faianta cu focul pururi logodita."

Am deschis ochii si am realizat ca am avut un vis ...in care ma luptam cu somnul. Doamne ce vis! :)

... si totusi: nu-mi doresc altceva decat sa fiu lasata-n pace cu frigul, visul si sperantele mele!

Si pentru ca e toamna, si pentru ca e septembrie... si pentru ca nu vreau sa ma trezesc!!!

http://www.youtube.com/watch?v=LqIndOEE00c

le-am gasit intr-o agenda veche ...ce mirosea a "flori ...de mucigai" ...

[...]
s-apoi sa adorm pe versuri line
si lumanari sa arda pana dimineata!
iar tu sa fii mereu cu mine
iubirea mea...cu riduri fine!
@ ella.lyrics

Cesaria Evora ‎- live la Cluj, în 7 octombrie, la Sala Sporturilor Horia Demian.

http://www.youtube.com/watch?v=Esdl_3kKSBk

Teatrul National în septembrie: Ada Milea - prima premiera a stagiunii

Spectacolul lui Tompa Gabor dupa textul lui Eugen Ionescu, Cantareata cheala, va deschide noua stagiune a Teatrului National din Cluj, sambata, 17 septembrie. Dupa prezentarea altor doua titluri care au avut succes la inceputul acestui an - La rascruce de vanturi (regia Ada Lupu) si Cipsuri si Dale (Christian Nedea) - va urma si prima premiera a sezonului, Insula, de Gellu Naum, in regia Adei Milea.

Mici suveniruri si povesti nemuritoare

De fiecare data cand plec intr-o calatorie, am in minte o lista intreaga de lucruri marunte pe care trebuie sa le caut si sa le aduc cu mine: pietricele, nisip, magneti, capace de bere, carti postale, servetele ... De obicei toate acestea ascund in spate o poveste, draga mie. Cand ajung acasa, o impart cu prietenii mei. 

E placut atunci cand iti amintesti povestea ce se ascunde in spatele ficarui obiect colectionat, cum l-ai gasit, ce s-a intamplat, cum l-ai achizitionat. Sunt lucruri marunte si poate insignifiante pentru unii. Importnat e ce simti tu, si ce valoare sentimentala au pentru tine. E interesant sa descoperi aceste mici  "istorii uitate" si sa le pastrezi in suflet, odata cu trecerea anilor.

Din ultima calatorie am adus cu mine o cutie muzicala... ma relaxeaza cand sunt obosita si adorm cu gandul la acel loc minunat, la oamenii deosebiti pe care i-am intalnit acolo. A fost o adevarata oaza de linsite si relaxare pentru cateva zile, o vacanta de care imi voi aduce mereu aminte cu drag!

Cutiuta muzicala ma incanta cu aceasta melodie ... Vangelis - "Memories of Blue"

http://www.youtube.com/watch?v=wlDWXv-cIh8

Somn usor ...

“Desert Flower” - povestea adevărată şi incredibilă a unei femei care a traversat deşertul şi a schimbat lumea.

Drama “Desert Flower” are la bază romanul biografic cu acelaşi nume scris de Waris Dirie şi Cathleen Miller. Cartea e povestea adevărată şi incredibilă a unei femei care a traversat deşertul şi a schimbat lumea. Waris Dirie e o femeie din Somalia, născută în 1965 într-un clan de nomazi, unde a fost circumcisă la numai trei ani şi vândută pentru a fi soţie de la 13 ani pentru un bărbat mult mai în vârstă. La scurt timp după ea a fugit din Africa şi a ajuns în Londra unde a lucrat pentru nişte rude bogate, însă nu a reuşit să se înţeleagă cu acestea aşa că a ajuns să lucreze la McDonald’s. Filmul prezintă calea ei până la cariera de supermodel în America, începută în 1987 când a avut un rol mic în filmul “The Living Daylights” din seria “James Bond”.

În 1995 a apărut documentarul “A Nomad in New York” realizat de BBC despre cariera de model al lui Waris Dirie. Cartea autobiografică “Desert Flower” a fost publicată în 1998 şi a devenit repede un succes de vânzare în toată lumea. Ea a mai scris apoi alte cărţi de succes “Desert Dawn”, “Letter To My Mother” şi “Desert Children”. Cartea “Desert Flower” a fost ecranizată în 2009 cu supermodelul Liya Kebede din Etiopia în rolul principal, al lui Waris.

Waris a obţinut cetăţenia Austriei din 2005 şi locuieşte la Viena, dar are şi o casă în Gdansk, Polonia.

În 2010 Waris a fost desemnată Ambasadorul pentru Pace al anului de Uniunea Africană pentru Securitate. De ani buni ea lucrează ca activist în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru a susţine drepturile omului şi a combate circumcizia femeilor.

RECOMAND FILMUL, DIN TOATA INIMA:

http://www.imdb.com/video/imdb/vi2754347545/

m-apasa un dor...

         [...]  

       ... imi amintesc cu nostalgie mirosul coplesitor de dulceata de trandafir, cu care bunica "impodobea" intreaga casa! In fiecare an se adunau in pivnita mare si racoroasa cateva zeci de borcane cu diferite feluri de dulceata, serbet sau compot. Mmmm. Cate arome!

        Si acum imi rasare in minte mirosul ametior de rasina...de brad. Bunicului ii placea sa taie lemnele si sa le aseze in randuri simetrice. Aveam poate vreo 5 ani. Participam si eu, dar de cele mai multe ori imi placea sa asez lemnele intr-un sir lung, nu cum le aseza bunicul. In mintea mea se contura un drum si imi doream sa pot pleca departe. Eram doar un copil...fara griji . 

       Imi amintesc cu drag, cand bunica ne chema la placinte, asa numitele "poale-n brau". Le savuram fierbinti, pentru ca imi era atat de pofta si bunica ma certa: "iar o' sa te doara stomacul, copil obraznic". Mi-e dor acum sa poata face la fel... Sa ma cheme la placinte sau sa ma certe. Bunica nu mai are putere. Si mi se rupe inima ca nu pot sa o ajut. A avut grija de mine si mi-a dat mereu sfaturi pe care nu am cum sa le uit. Bunica, cu glasul ei duios, cu chipul ei bland, avea o putere magica de a face mereu ce e mai bine pentru mine... As face orice sa dau timpul inapoi, si sa o pastrez pe bunica tanara! Mi-e atat de dor de zilele ploioase cand le rezerva pentru impletit ciorapi. Ma cuibaream langa ea, si adormeam privind-o. Imaginea ei blanda imi apare mereu in minte si nu voi putea sa o uit!

       ... ce lungi erau serile de vara, cand in gradina bunicilor isi facuse casa un clan de greieri. Ne incantau cu serenadele lor ce se prelungeau tarziu in noapte. Stateam in pat si imi imaginam la ce instrumente marete cantau si imi doream atat de mult sa-i vad... Stiu ca bunicul mi-a spus ca daca merg sa-i supar, vor pleca din gradina noastra. Preferam sa stau cu ochii deschisi cateva ore, si sa-i ascult, pana isi facea prezenta Mos Ene...un alt personaj din acele vremuri. Mos Ene aparea seara, si imi mangaia genele, in semn de "Somn usor, copil rasfatat!" iar eu adormeam in grija tuturor ingerilor. Asa cum imi spunea bunica...

      ... mi-e pofta de inghetata Polar. Era o inghetata speciala, pentru ca asteptam duminicile sa o pot savura. Daca eram copil cuminte si-i ascultam pe bunici, primeam o astfel de inghetata. Era ambalata asemanator unui   pachet de unt, dar avea arome speciale. Nu o imparteam cu ceilalti copilasi, pentru ca o asteptam prea mult. Si parca imi amintesc si de o cutie de guma Turbo. Era o cutie galbena, cu multe gume. Bunica o pastra undeva sus, pe un dulap, pentru ca nu aveam voie sa le rontai pe toate. Si aveam o colectie de cateva poze cu masini. Faceam schimb cu Ina si Razvan, deoarece se adunau multe dubluri. Cred ca si acum exista colectia mea, usor ingalbenita,  intr-un sertar din dulapul mare din bucataria bunicilor. 

       Imi aduc aminte de toate aceste momente, cu mare drag. Si parca, acum imi doresc mai mult ca niciodata sa dau timpul inapoi ...sa le pot retrai pentru a doua oara...sa mai fiu copil...macar o data!

...to be continued ...

Photo of the day ...