luni, 23 aprilie 2012

Un film ce merita vazut!

"To describe happiness is to diminish it."
                          ~ Stendhal ~

sâmbătă, 21 aprilie 2012

"...ne nastem spre a muri ... si murim spre a ne naste .." Mihai Eminescu




...singurul lucru care mi-a adus un ultim zambet, a fost faptul ca a deschis ochii cat am tinut-o de mana ei rece ca gheata; a deschis ochii dupa 2 zile de somn adanc si m-a privit fix in ochi ca si cum m-ar fi rugat sa o ajut.
m-am simtit tare neputincioasa... si nu am stiut cum sa -i alin durerea; Doamne, imi venea sa strig, sa urlu din rasputeri, dar m-am abtinut ...sa nu-mi vada fata trista, sa nu o supar;
apoi, ca printr-o minune ... mi-a zambit, si imediat i-au dat lacrimile; in acel moment m-am simtit si mai neputincioasa, si am inceput sa plang; i-am sarutat mainile si am inceput sa spun o rugaciune; rugaciunea pe care am invat-o de la ea cand eram micuta; mi se parea ca o spunem impreuna, dar ma inselam, imi aduceam doar aminte de vremurile ce au trecut ...bunica nu putea sa vorbeasca.
am aprins lumanarea. candeluta ardea pe masa de cateva zile; era pentru prima data cand treceam prin momente de acest gen; nu-mi era frica, sau poate ca imi era, dar era o frica sufleteasca, frica ca o pierd... pentru totdeauna. nimic nu poate fi mai dureros decat atunci cand esti constient de pierderea celui pe care il iubesti si nu poti face nimic...
mi-am adus aminte cu drag, ca-mi spunea cu ani in urma, sa nu plang niciodata si sa nu cunosc tristetea, sa fiu mereu fericita, sa zambesc in fiecare zi...
am sarutat-o pe frunte si i-am soptit la ureche ca o iubesc...i-am sarutat mainele si am plecat spre Cluj, suparata si descurajata. constienta ca pierd o parte din mine. :(
tot drumul m-am gandit la ea si mi-am amintit cele mai frumoase momente din anii petrecuti la Poiana Teiului.
in jurul orei 11:30 pm, luni - 16 aprilie am primit telefon de acasa; atat de mult imi doream sa nu primesc acest telefon!!! dar...de cele mai multe ori, in viata, nu e dupa cum vrei noi ...
Bunica PLECASE PENTRU TOTDEAUNA...a plecat cu sufletul impacat ca am tinut-o de mana si mi-a auzit glasul; a plecat din lumea asta plina de oamni rai cu zambetul pe buze si cu speranta unui loc mai bun...
am izbucnit din nou in plans ... si am aprins o lumanare... 
Bunica ramane mereu in inima si sufletul meu!

Bunica mea scumpa, te voi iubi mereu!

joi, 12 aprilie 2012

cine suntem noi?!

noi existam…de mult….…prea mult…timp…iubitule!
si spre ce ne indreptam noi oare? spre stele? spre soare? spre lumi adiacente si castele miscatoare? inauguram raiuri din cele mai frumoase iaduri, si ne dorim mult de tot, sa zambim peste oceane si munti inalti! sa prindem impreuna toate anotimpurile, pentru anii ce vin;
la ceas de primavara, un aprilie tremurand zambeste pentru noi, pentru noi amandoi!
zambete iscate din lacrimi dulci, ne-au invaluit toti anii, si ne-am acoperit cu-mbratisari calde in tot acest timp ce a trecut... ce a trecut peste noi;
au fost si ploi si soare, si nori si curcubeu! dar ce a fost frumos, a fost simplul fapt ca am fost noi doi, doua firicele de nisip, scaldate-n ape cristaline si-nvaluite de soare; doua boabe de cristal, dansand in lumile noastre, desenate cu creioane colorate!
doua zambete, doua emotii, doua suflete calatoare...

joi, 5 aprilie 2012

Ce frumos spunea Nichita Stănescu...

"Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le

ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre

sentimente, dragostele noastre, patemile noastre,
urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la
capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară?
Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai
puţin de ură, întrucâtva de patemi dar... de
dragoste mai ales."

luni, 2 aprilie 2012

~love street~

Because...

Why do we love Cluj? 
Because it belongs to us, in a way or another...
Because of You...
Just 'cause You love me...

You were my strength when I was weak 
You were my voice when I couldn't speak 
You were my eyes when I couldn't see 
You saw the best there was in me ...


I'm everything I am 
Because You love me !