joi, 24 noiembrie 2011

For today...

marți, 22 noiembrie 2011

I believe in miracles!!!

...viata e presarata cu tot felul de impedimente...
Se intampla lucruri urate, normal, atunci cand nu te astepti. Trebuie sa avem curajul de  a merge mai departe, ori care ar fi intemperiile vietii. Sa ne ridicam si sa fim puternici! Poate ca trebuie sa fim mai mult decat puternici, sa avem curajul sa intampinam viata cu bratele deschise, sa nu fim lasi! Sa ridicam capul cat mai sus, chiar daca focul ne arde sub picioare! Sa inotam fara colac, chiar daca valul e mare! Sa iesim din intuneric si sa facem lumina prin simpla noastra prezenta! Sa fim mandri ca suntem inzestrati cu puterea de a exista! Sa fim noi insine in cele mai grele momente din viata si sa nu renuntam niciodata... la aceasta lupta continua cu viata!
Mi-au placut mereu invingatorii! De multe ori am facut parte din aceasta categorie, dar de multe ori nu am avut puterea nesesara de a ma ridica... Am fost lasa, sau nu am avut curaj. M-am simtit neputincioasa... la fel cum m-am simtit acum cateva zile. Am simtit ca ma pierd in Univers si ma descompun in mii de particule... Am simtit ca voi fi doar o umbra in ceata ce acoperise orasul. Am simtit ca mi se opreste inima...auzeam in surdina un difuz "TIC...t...a...c....". M-am asezat pe o banca si am simtit ca apar lacrimi, dar inghetasera si ele, aveam doar imaginea lor in minte...vedeam lacrimi cum imi inunda fata, dar nu puteam sa plang. Probabil ca a fost un moment de inconstienta...sau o pierdere de memorie.... Ceva a fost....ceva straniu ...

Motivul pentru care a fost "ceva straniu" - un <om fara suflet cu instinct animalic> mi-a "luat" geanta si a disparut in ceata.... Avem de toate in geanta, inclusiv bani si acte... Destul de greu in ziua de astazi sa reusesti intr-un timp scurt sa faci rost de ele. M-am gandit la cate drumuri fac pana acasa, si cat or sa ma coste toate...  Apoi  m-am gandit ca exista atatia oamnei fara moralitate care traiesc doar din furturi. Cum e posibil asa ceva? Apoi nu m-am mai gandit la nimic, pentru ca nu am gasit raspunsuri ...la intrebarile ce le aveam....
Am ajuns acasa si parca s-au dezghetat lacrimile... si am plans, am plans muuult...

duminică, 20 noiembrie 2011

Je t`aime!



...iti multumesc ca existi!  

De ce unii oameni sunt rai ?

Dar de ce unii oameni sunt buni ? Intrebarea asta ma framanta din copilarie, si uite ca nici acum nu am gasit un raspuns cert.
Atat bunatatea cat si rautatea pot fi definite la superlativ. Un om devine rau, sau sufletul lui devine rau, in timp. Nu cred ca te poti naste un om rau. La inceput suntem buni, pentru ca nu stim ce inseamna rautatea. Rautatea se "fura" tot de la oamenii buni ce au devenit rai... in timp. Timpul ne schimba, ne transforma si "ne uita".
Intr-o zi m-am hotart sa fiu o persoana rea! Am vrut sa fiu rea printr-o replica! Dar parca timpul s-a oprit si nu am avut curaj sa rostesc acele cuvinte, nu am avut curaj sa ma apar si nici macar sa ridic tonul. Am cedat! Am ascultat "PRIVIRILE ASCUTITE" care mi-au strapuns toate simturile, m-am ridicat de pe scaun, am salutat si am plecat. Nu am uitat de salut, chiar daca a fost unul fortat, asa am fost educata, sa salut in orice imprejurare, chiar daca unii oamnei nu merita nici macar un salut, dar ce sa mai zic de o privire?

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

daca

...sunt versuri care-mi plac foarte mult, motiv pentru care am vrut sa le pastrez aici....
Elena Liliana Popescu se numeste cea care le-a compus.

"Dacă s-ar putea vreodată
Să măsori nemăsuratul,
Să cuprinzi nemărginirea,
Să stai, străbătând neantul,
Să fii nici unul, nici altul.
Dacă s-ar putea vreodată
Neiubind să fii iubirea,
Nesperând să fii speranţa,
Nevorbind să fii vorbirea,
Negândind sa fii gândirea.
Dacă s-ar putea vreodată
Să auzi neauzitul,
Să priveşti în nevăzut
Şi să afli neştiutul,
Ar urma iar începutul?"

joi, 10 noiembrie 2011

Euforie ...

desfa-mi visele, citeste-mi gandurile...
alunga-mi tristetile, ingheata-mi lacrimile!
mangaie-mi degetele de la piciorul stang...

sopteste-mi la urechea dreapta
povestea cu pinguinii,
descrie-mi aurora polara dupa Bulfinch,
si aminteste-mi de Valkirii, frumoasele fecioare!

leaga-mi parul, si apoi taie-l!
pastreaza-l pentru a-ti aminti
serile-n care vantul se juca cu el...
lasa-ti tampla pe umarul meu,
si ramai cu ... amintirea...
nevinovatelor dimineti de vara.


@ella.lyrics

miercuri, 9 noiembrie 2011



Mi-e dor...

Astazi mi-e dor... e un dor pe care nu-l pot descrie in cateva cuvinte, poate as avea nevoie de zile...
Mi-e dor de lucrurile marunte ce-mi aduceau bucurie si  ma faceau fericita ...
Mi-e dor de aerul de munte, de livezile in care bunicul cosea iarba si apoi mirosea a "verde". Era mirosul acela de iarba proaspat taiata, amestecata cu flori, doamne cat de bine mirosea! 
Mi-e dor de apa rece de izvor. Imi amintesc ca era o "troaca" cu apa, undeva sus intr-o livada. Si mergeam cu bunica, printre brusturi sa aducem, pentru cei care lucrau la livada. Bunica avea putere, era sprintena si foarte harnica. Mi-e dor de bunica...mi-e dor de bunicul! Doamne ce dor nemarginit m-apasa! Sunt inca in viata, dar mi-e frica ca ii voi pierde curand. Si nu stiu cum v-a fi dorul dupa..., mi-e frica ca v-a fi un dor pe care l-as putea descrie intr-un  cuvant... Vreau sa fie un dor nemarginit, un dor care sa dureze zile...
Mi-e frica ca dorul imi v-a ucide toate sentimentele, si imi voi simti inima goala si vestejita ca o frunza ruginie de toamna tarzie... Sau poate ca atunci...nu voi mai simti nimic, si nu vor mai fi sentimente si nu v-a mai fi nimic... Nimicul acela cenusiu, uitat intr-o urna de portelan ingalbenit...pe-o mobila veche de nuc!

Dar oare, pana la urma...  totul se rezuma la nimic? Nimicul acesta se naste din noi? Moare in noi? Nimicul acesta e ca un haos ce ne inceteaza usor viata ? E ca un virus ce ne patrunde in organism si-i opreste gradul de evolutie? Ne polueaza simturile, ne orbeste si ne macina?




luni, 7 noiembrie 2011

Best Time

Am gasit aceasta melodie postata de  o persoana draga mie.
Mi-am permis si am adaugat-o pe blogul meu.

~ A big hug for you, Helga! ~


joi, 3 noiembrie 2011

Din "Portretul lui Dorian Gray" ... vorbe alese ...

Personajul principal este Dorian Gray, in jurul caruia este construit conflictul
major al romanului: promisiunea sufletului acestuia in schimbul tineretii vesnice
si incercarea lui de a se impaca cu propria constiinta reflectata in portretul sau.


~ Multumesc dear Ancule, pentru carticica! A bear hug for you~

"...personalitatea si nu principiile imping vremurile inainte"

"viata oamenilor- acesta e singurul lucru ce merita a fi cercetat"

"barbatii se insoaara pt ca sunt prea obositi, femeile deoarece sunt curioase: ambii sunt dezamagiti"

"nu suntem trimisi in lume pt a ne exprima prejudecatile noastre morale"

"ori de cate ori un om face un lucru absolut idiot, il face din motivele cele mai nobile"

"placerea este testul Naturii, semnul ei de aprobare. cand suntem fericiti, suntem mereu buni, iar cand suntem buni, nu suntem totdeauna fericiti"

"pot sa imit o pasiune pe care nu o simt, dar nu pot imita una care ma arde precum flacara"

"poti fi intotdeauna amabil cu cineva de care nu-ti pasa"

"trebuie sa absorbi culorile vietii, dar niciodata nu trebuie sa-ti amintesi detaliile ei."

"fidelitatea reprezinta pentru viata emotionala ceea ce consecventa este pentru viata intelectuala, o simpla recunoastere a esecului"

"oamenilor le place la nebunie sa dea altora lucruri de care ei insusi au cea mai mare nevoie. acesta e ceea ce eu numesc un abis de generozitate"

November...