Trebuie sa recunosc ca nu am mai citit de ceva vreme o carte de Emil Cioran. Citeam din cartile lui, in momentele in care eram trista sau atunci cand ploua. Era una din placerile mele, sa citesc in timpul ploii. Imi relaxa mintea si trupul. Erau cele mai frumoase momente cand incepea sa ploua, si ma retrageam in lumea mea. Si toate astea se intamplau ... odata. Desi acum nu ploua, desi nu sunt trista, am simtit nevoia sa recitesc din "Ispita de a exista", una dintre cartile ce mi-a dat putere si speranta. Mi-am amintit si de "Caietele" lui Cioran. Rasfoiesc din volumul III, am gasit multe vorbe intelepte in el.
"Ce greu e sa te mistui in Fiinta" - asa a inceput totul...
... si apoi a continuat asa:
"Nu ne alegem destinul, suntem alesi de el. NU putem fi ceea ce nu suntem; putem, fireste sa ne straduim. Cat despre reusita, asta-i alta treaba. Ca sa crezi ca esti liber si ca poti face din tine ceea ce vrei, trebuie sa nu fi trecut prin nici o experienta profunda. Degeaba vrea un bolnav incurabil sa fie sanatos, nu va fi nicodata. La fel, omul nu are de ales decat un singur lucru: sa fie liber. Din fericire pentru el, il confunda pe a vrea cu a reusi, e marea lui sansa, iluzia salvatoare..." Cata dreptate, cel putin asa vad si eu sirul vietii, nu putem sa ne algem un destin, deoarece destinul e cel care ne alege pe noi...
Sunt alaturi de o persoana draga mie, oricat de greu i-ar fi sa treaca peste toate obstacolele ce i le ofera viata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu