Distribuţia:
Robert Cohen este regizor, traducător, dramaturg şi teoretician al teatrului. Supranumit, datorită multiplelor sale valenţe, „un om de teatru al Renaşterii“, în această piesă el aduce în prim-plan figura lui Niccolò Machiavelli (1469 – 1527), scriitor şi om politic celebru al Renaşterii italiene. Robert Cohen şi-a publicat piesa într-o primă variantă intitulată The Prince (Principele), în 2004. A fost jucată sub acest titlu în mai multe teatre profesioniste din Statele Unite şi în Ungaria, la Madách Színház din Budapesta. Versiunea revizuită a fost montată, sub titlul Machiavelli: Arta terorii, în regia autorului, la Los Angeles. Machiavelli era un admirator fără oprelişti al lui Cesare Borgia, care, deşi lipsit de orice simţ moral ,l-a impresionat pentru mintea clară şi energia caracterului său. Dacă acestea lipsesc, atunci „moralitatea, religia, libertatea şi virtutea sunt simple fraze. Dimpotrivă, când energia caracterului se reface, atunci se reface tot restul“ credea Machiavelli, care preamăreşte această energie chiar în rău. În analiza făcută operei de căpătâi a lui Machiavelli, Il Principe, Francesco de Sanctis comentează: „principele trebuie să facă impresia cea mai bună şi, dacă nu vrea să fie, cel puţin să pară religios, bun, iertător, protector al artelor şi al oamenilor de talent. Şi să nu se teamă că va fi descoperit; deoarece oamenii sunt în mod natural simpli şi creduli. Ceea ce are mai mult efect asupra lor este frica: principele să caute a se face temut mai mult decât iubit. Să evite mai ales a se face urât sau demn de dispreţ“, Machiavelli fiind de acord cu «faptele care înspăimântă; nu admite pe acelea care merită ura sau dispreţul. Demn de ură este răul făcut cu plăcere, fie din pasiune, fie din fanatism şi fără nici un scop». |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu