luni, 3 august 2015

Despre frumusete...vazuta de dimineata...clar si limpede...




Frumusetea nu inseamna un standard al perfectiunii impus de societate, frumusetea este in interior si totodata in exterior, in exact trasaturile care ma fac diferita. 
Perfectiunea e un standard, un obiectiv dupa care sa te ghidezi si spre care sa tinzi, pentru ca trebuie sa avem idealuri, sa tindem spre ceva. In unele cazuri e un standard bun, atata timp cat e urmat intr-un mod echilibrat, ca în cazul reusitei la şcoala, in cariera. In altele cred ca e nociv, ca in standardul “popularitatii” sau cel al dietelor şi aspectului, al obsesiei cu silueta” perfecta”. 
Toata suma acelor trasaturi, alcatuirea lor unica, ma fac sa fiu frumoasa in felul meu. Si daca pot sa schimb ceva, trebuie să fac asta fara incrancenare, fara disperare. Cu echilibru. Incet Si sigur, cu pasi marunti ("baby steps" as HE[T.] said..."incetucu, incetucu" as SHE[T.] said). 
Am dat jos solzii orgoliului exagerat si am reusit sa ma privesc in oglinda sufletului asa cum sunt: EU, unica, sincera, candida, plina de viata, completa! Mi-am dat seama ca nu-mi lipseste nimic.
Pasii mi-au fost calauziti (in tot acest proces as putea mentiona doar atat: [T.]) spre a deveni cea mai buna fiinta de pe pamant, nu la modul competititv, ci pur si simplu sa devin cea mai buna versiune a mea!

Am concluzionat ca frumusetea exterioara reprezinta suma tuturor acelor aspecte unice ale chipului meu...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu