Pentru tine, bunică dragă!

Bunica -  Barbu Ştefănescu Delavrancea 


"O văz, ca prin vis. 

O văz limpede, aşa cum era. Naltă, uscăţivă, cu părul alb şi creţ, cu ochii căprui, cu gura strânsă şi cu buza de sus crestată în dinţi de pieptene, de la nas în jos. 

Cum dăschidea poarta, îi săream înainte. 

Ea băga binişor mâna în sân şi-mi zicea: 

- Ghici... 
- Alune! 
- Nu. 
- Stafide! 
- Nu. 
- Năut! 
- Nu. 
- Turtă-dulce! 
- Nu. 

Până nu ghiceam, nu scotea mâna din sân. 
Şi totdauna sânul ei era plin. 
Îi sărutam mâna. 
Ea-mi da părul în sus şi mă săruta pe frunte. 
Ne duceam la umbra dudului din fundul grădinii. 

Ea îşi înfigea furca cu caierul de in în brâu şi începea să tragă şi să răsucească un fir lung şi subţire. Eu mă culcam pe spate şi lăsam alene capul în poala ei. 

Fusul îmi sfârâia pe la urechi. Mă uitam la cer, printre frunzele dudului. De sus mi se părea că se scutură o ploaie albastră. 

- Ei, ce mai vrei? îmi zicea bunica. 
Surâsul ei mă gâdila în creştetul capului. 
- Să spui... 
Şi niciodată nu isprăvea basmul. 

Glasul ei dulce mă legăna; genile mi se prindeau şi adormeam; uneori tresăream ş-o întrebam câte ceva; ea începea să spuie, şi eu visam înainte...."

Bunică dragă, vei rămâne mereu in sufeltul meu!

TE VOI IUBI MEREU!