... o dimineata rece de septembrie... m-a intampinat cand incercam sa ma trezesc. Si ploua, ploua atat de tare incat auzeam picaturile certandu-se cu geamul de la camera. M-am amuzat si am incercat sa adorm iar... pentru ca pana si gandurile-mi dorm acum!
M-am intrebat daca m-as putea strecura printre picaturi sa ajung mai repede la curcubeu. De fapt, mi-as dori sa trec dincolo de curcubeu, dincolo de oameni si poate... dincolo de ganduri. Dar oare, dincolo de dincolo exista? Dincolo de dincolo poate fi limita infinitului ? Dar, stai!
[...]
Atipeam... In camera mea mica se simtea frigul. Cred ca imi inghetasera picioarele iar mintea mi-a zburat imediat la Nichita Stanescu.
"Ma invelesc de frig intr-o speranta
cum se-nveleste soba nou zidita
in relieful de faianta cu focul pururi logodita."
Am deschis ochii si am realizat ca am avut un vis ...in care ma luptam cu somnul. Doamne ce vis! :)
... si totusi: nu-mi doresc altceva decat sa fiu lasata-n pace cu frigul, visul si sperantele mele!
Si pentru ca e toamna, si pentru ca e septembrie... si pentru ca nu vreau sa ma trezesc!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu