noi existam…de mult….…prea mult…timp…iubitule!
si spre ce ne indreptam noi oare? spre stele? spre soare? spre lumi adiacente si castele miscatoare? inauguram raiuri din cele mai frumoase iaduri, si ne dorim mult de tot, sa zambim peste oceane si munti inalti! sa prindem impreuna toate anotimpurile, pentru anii ce vin;
la ceas de primavara, un aprilie tremurand zambeste pentru noi, pentru noi amandoi!
zambete iscate din lacrimi dulci, ne-au invaluit toti anii, si ne-am acoperit cu-mbratisari calde in tot acest timp ce a trecut... ce a trecut peste noi;
au fost si ploi si soare, si nori si curcubeu! dar ce a fost frumos, a fost simplul fapt ca am fost noi doi, doua firicele de nisip, scaldate-n ape cristaline si-nvaluite de soare; doua boabe de cristal, dansand in lumile noastre, desenate cu creioane colorate!
doua zambete, doua emotii, doua suflete calatoare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu