"...ne nastem spre a muri ... si murim spre a ne naste .." Mihai Eminescu

...singurul lucru care mi-a adus un ultim zambet, a fost faptul ca a deschis ochii cat am tinut-o de mana ei rece ca gheata; a deschis ochii dupa 2 zile de somn adanc si m-a privit fix in ochi ca si cum m-ar fi rugat sa o ajut.

m-am simtit tare neputincioasa... si nu am stiut cum sa -i alin durerea; Doamne, imi venea sa strig, sa urlu din rasputeri, dar m-am abtinut ...sa nu-mi vada fata trista, sa nu o supar;

apoi, ca printr-o minune ... mi-a zambit, si imediat i-au dat lacrimile; in acel moment m-am simtit si mai neputincioasa, si am inceput sa plang; i-am sarutat mainile si am inceput sa spun o rugaciune; rugaciunea pe care am invat-o de la ea cand eram micuta; mi se parea ca o spunem impreuna, dar ma inselam, imi aduceam doar aminte de vremurile ce au trecut ...bunica nu putea sa vorbeasca.

am aprins lumanarea. candeluta ardea pe masa de cateva zile; era pentru prima data cand treceam prin momente de acest gen; nu-mi era frica, sau poate ca imi era, dar era o frica sufleteasca, frica ca o pierd... pentru totdeauna. nimic nu poate fi mai dureros decat atunci cand esti constient de pierderea celui pe care il iubesti si nu poti face nimic...

mi-am adus aminte cu drag, ca-mi spunea cu ani in urma, sa nu plang niciodata si sa nu cunosc tristetea, sa fiu mereu fericita, sa zambesc in fiecare zi...

am sarutat-o pe frunte si i-am soptit la ureche ca o iubesc...i-am sarutat mainele si am plecat spre Cluj, suparata si descurajata. constienta ca pierd o parte din mine. :(

tot drumul m-am gandit la ea si mi-am amintit cele mai frumoase momente din anii petrecuti la Poiana Teiului.

in jurul orei 11:30 pm, luni - 16 aprilie am primit telefon de acasa; atat de mult imi doream sa nu primesc acest telefon!!! dar...de cele mai multe ori, in viata, nu e dupa cum vrei noi ...

Bunica PLECASE PENTRU TOTDEAUNA...a plecat cu sufletul impacat ca am tinut-o de mana si mi-a auzit glasul; a plecat din lumea asta plina de oamni rai cu zambetul pe buze si cu speranta unui loc mai bun...

am izbucnit din nou in plans ... si am aprins o lumanare... 

Bunica ramane mereu in inima si sufletul meu!

Bunica mea scumpa, te voi iubi mereu!