Dar de ce unii oameni sunt buni ? Intrebarea asta ma framanta din copilarie, si uite ca nici acum nu am gasit un raspuns cert.
Atat bunatatea cat si rautatea pot fi definite la superlativ. Un om devine rau, sau sufletul lui devine rau, in timp. Nu cred ca te poti naste un om rau. La inceput suntem buni, pentru ca nu stim ce inseamna rautatea. Rautatea se "fura" tot de la oamenii buni ce au devenit rai... in timp. Timpul ne schimba, ne transforma si "ne uita".
Intr-o zi m-am hotart sa fiu o persoana rea! Am vrut sa fiu rea printr-o replica! Dar parca timpul s-a oprit si nu am avut curaj sa rostesc acele cuvinte, nu am avut curaj sa ma apar si nici macar sa ridic tonul. Am cedat! Am ascultat "PRIVIRILE ASCUTITE" care mi-au strapuns toate simturile, m-am ridicat de pe scaun, am salutat si am plecat. Nu am uitat de salut, chiar daca a fost unul fortat, asa am fost educata, sa salut in orice imprejurare, chiar daca unii oamnei nu merita nici macar un salut, dar ce sa mai zic de o privire?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu