I believe in miracles!!!

...viata e presarata cu tot felul de impedimente...

Se intampla lucruri urate, normal, atunci cand nu te astepti. Trebuie sa avem curajul de  a merge mai departe, ori care ar fi intemperiile vietii. Sa ne ridicam si sa fim puternici! Poate ca trebuie sa fim mai mult decat puternici, sa avem curajul sa intampinam viata cu bratele deschise, sa nu fim lasi! Sa ridicam capul cat mai sus, chiar daca focul ne arde sub picioare! Sa inotam fara colac, chiar daca valul e mare! Sa iesim din intuneric si sa facem lumina prin simpla noastra prezenta! Sa fim mandri ca suntem inzestrati cu puterea de a exista! Sa fim noi insine in cele mai grele momente din viata si sa nu renuntam niciodata... la aceasta lupta continua cu viata!

Mi-au placut mereu invingatorii! De multe ori am facut parte din aceasta categorie, dar de multe ori nu am avut puterea nesesara de a ma ridica... Am fost lasa, sau nu am avut curaj. M-am simtit neputincioasa... la fel cum m-am simtit acum cateva zile. Am simtit ca ma pierd in Univers si ma descompun in mii de particule... Am simtit ca voi fi doar o umbra in ceata ce acoperise orasul. Am simtit ca mi se opreste inima...auzeam in surdina un difuz "TIC...t...a...c....". M-am asezat pe o banca si am simtit ca apar lacrimi, dar inghetasera si ele, aveam doar imaginea lor in minte...vedeam lacrimi cum imi inunda fata, dar nu puteam sa plang. Probabil ca a fost un moment de inconstienta...sau o pierdere de memorie.... Ceva a fost....ceva straniu ...

Motivul pentru care a fost "ceva straniu" - un <om fara suflet cu instinct animalic> mi-a "luat" geanta si a disparut in ceata.... Avem de toate in geanta, inclusiv bani si acte... Destul de greu in ziua de astazi sa reusesti intr-un timp scurt sa faci rost de ele. M-am gandit la cate drumuri fac pana acasa, si cat or sa ma coste toate...  Apoi  m-am gandit ca exista atatia oamnei fara moralitate care traiesc doar din furturi. Cum e posibil asa ceva? Apoi nu m-am mai gandit la nimic, pentru ca nu am gasit raspunsuri ...la intrebarile ce le aveam....
Am ajuns acasa si parca s-au dezghetat lacrimile... si am plans, am plans muuult...