Bunica ... cu o privire calda, ce-ti alina orice durere, mereu cand vorbea cu tine... Cu zambetul pe buze..., de o eleganta mereu de invidiat, si de un bun gust aparte. Cu sfaturi cum numai ea stia da, si vorbe dulci, cu pasii repezi si mereu harnica ca o albina...
Ingrijea gospodaria si iubea animalele si florile. Avea o gardina
plina de maci rosii, lalele de toate culorile, trandafiri, gherghine, si
foarte multi crini. Din frunzele crinilor facea o licoare, si spunea ea
ca te ajuta cand ai febra, doar o frectie scurta, si a trecut durerea!
Facea niste placinte de iti venea pofta numai cand le priveai, si mancai pana te saturai, ca mereu facea spunand: "Las, ca poate mai vine careva..."
Si
nu mai zic de crema de zahar ars.... Doamne cat de buna mai era! Nimeni
nu cred ca ar putea sa o facca asa de buna precum a ei!
Bunicul...un om bine facut, harnic si gospodar. Toata lumea din sat il stia pe badia Florea, si cand ii auzea numele se gandea la un om cumsecade si priceput la toate.
Ii placea sa stie ca nepotii ii sunt "realizati", iar cand mergeam pe la ei, mereu ma intreba si vroia sa afle detalii legate de ce muncesc, ce prieteni am, si prin ce excursii merg. Ma fascina inteligenta lui si puterea de memorie, nu uita niciodata nimic si tinea evidenta tuturor lucrurilor.
Uneori ma intreb...daca voi putea sa-i mai intalnesc in alta viata...si daca as putea sa le mai aud vocile calde ..
Daca as mai putea sa-i simt langa mine, sa ma stranga in brate ...
Daca as putea sa le spun cat de mult imi lipsesc....si cat de mult ii iubesc...
"DACA" ... as mai putea sa dau timpul inapoi ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu