...am dat timpul inapoi cu 17 ani ...uhh.. aproape 2 decenii...
Mi-am amintit cu nostalgie de venirea primaverii la Borca, acolo unde eu m-am nascut. Ghioceii gingasi vesteau primavara, ivindu-se printre palcurile de zapada topite de soarele de munte. Eram atat de nerabdatoare, sa vina primavara... incat imi achizitionam martisoare din timp si imi amintesc ca le prindeam cu ace intr-un caiet, iar sub fiecare martisor scriam numele unui baiat. Avea prioritate baiatul care imi era mie drag si primea cel mai frumos martisor.
Ofeream trifoi cu patru foi, stiam ca poarta noroc sau cheite ori buburuze. Imi amintesc ca bunica imi facea snururi speciale, din bumbac rosu si alb, frumos impletite si mai groase decat firul obisnuit. Iar pe 8 marite, asteptam cu nerabdare de la baieti ciocolata sau flori. Imi amintesc ca am primit o ciocolata mare, si atat de mult m-am bucurat ca am pastrat-o intacta cateva luni... Cred ca si acum mai am ambalajul intr-o punguta "cu amintiri".
Aceste vremuri, pierdute in timp si usor sterse de praful dintre ani... imi incarca oarecum starea mea sufleteasca cu o energie pozitiva. Imi amintesc cu drag de ele, si de varsta frageda pe care o aveam atunci. Nu constientizam multe lucruri, dar eram cat se poate de fricita, fara prea multe griji. Nu stiam ce inseamna stresul sau oboseala. Eram un copil nevinovat, inocent si cu asteptari marete de la viata....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu