Umbra conturata

Te simt aproape pe gheata furata
de pinguinii de la Pol!
Te simt aproape in desertul amarui...
Si-n savana uscata de vant si ploi!
Te simt aproape in padurea de foioase,
Unde cantau mestecenii doar pentru noi!
Te simt aproape chiar si la Marea Moarta,
Si-n Golful Persic din Oceanul Indian!
Te simt aproape, acolo ... in casuta noastra
Colorata in poeme de portelan!
Sa vii, c-o sa te astept,
Pana dimineata!
Si-oi scrie despre tine,
S-apoi oi rupe filele,
Si intr-un final,
O sa le-ascund in sticla noastra, ultima sticla...
Pe care-am baut-o impreuna,
La trecerea dintre ani!
Iti amintesti vinul, vinul acela rosu?
Culoarea sangelui cald?
O! Imi amintesc pana si urmele
De pe paharul de cristal
Ce s-a spart in mana ta dreapta!
Si zgomotul cioburilor
Ce au cazut pe piatra adusa de tine
De pe Everest!
Imi amintesc mangaierile, zambetul si cantecul!
Cantecul acela de final ...
Ingerii, mestecenii...
Ochii tai in lacrimi...

Te simt din nou, ca si prima data...
Te simt aproape, Umbra conturata!
@ella_lyrics