[...]
... imi amintesc cu nostalgie mirosul coplesitor de dulceata de trandafir, cu care bunica "impodobea" intreaga casa! In fiecare an se adunau in pivnita mare si racoroasa cateva zeci de borcane cu diferite feluri de dulceata, serbet sau compot. Mmmm. Cate arome!
Si acum imi rasare in minte mirosul ametior de rasina...de brad. Bunicului ii placea sa taie lemnele si sa le aseze in randuri simetrice. Aveam poate vreo 5 ani. Participam si eu, dar de cele mai multe ori imi placea sa asez lemnele intr-un sir lung, nu cum le aseza bunicul. In mintea mea se contura un drum si imi doream sa pot pleca departe. Eram doar un copil...fara griji .
Imi amintesc cu drag, cand bunica ne chema la placinte, asa numitele "poale-n brau". Le savuram fierbinti, pentru ca imi era atat de pofta si bunica ma certa: "iar o' sa te doara stomacul, copil obraznic". Mi-e dor acum sa poata face la fel... Sa ma cheme la placinte sau sa ma certe. Bunica nu mai are putere. Si mi se rupe inima ca nu pot sa o ajut. A avut grija de mine si mi-a dat mereu sfaturi pe care nu am cum sa le uit. Bunica, cu glasul ei duios, cu chipul ei bland, avea o putere magica de a face mereu ce e mai bine pentru mine... As face orice sa dau timpul inapoi, si sa o pastrez pe bunica tanara! Mi-e atat de dor de zilele ploioase cand le rezerva pentru impletit ciorapi. Ma cuibaream langa ea, si adormeam privind-o. Imaginea ei blanda imi apare mereu in minte si nu voi putea sa o uit!
... ce lungi erau serile de vara, cand in gradina bunicilor isi facuse casa un clan de greieri. Ne incantau cu serenadele lor ce se prelungeau tarziu in noapte. Stateam in pat si imi imaginam la ce instrumente marete cantau si imi doream atat de mult sa-i vad... Stiu ca bunicul mi-a spus ca daca merg sa-i supar, vor pleca din gradina noastra. Preferam sa stau cu ochii deschisi cateva ore, si sa-i ascult, pana isi facea prezenta Mos Ene...un alt personaj din acele vremuri. Mos Ene aparea seara, si imi mangaia genele, in semn de "Somn usor, copil rasfatat!" iar eu adormeam in grija tuturor ingerilor. Asa cum imi spunea bunica...
... mi-e pofta de inghetata Polar. Era o inghetata speciala, pentru ca asteptam duminicile sa o pot savura. Daca eram copil cuminte si-i ascultam pe bunici, primeam o astfel de inghetata. Era ambalata asemanator unui pachet de unt, dar avea arome speciale. Nu o imparteam cu ceilalti copilasi, pentru ca o asteptam prea mult. Si parca imi amintesc si de o cutie de guma Turbo. Era o cutie galbena, cu multe gume. Bunica o pastra undeva sus, pe un dulap, pentru ca nu aveam voie sa le rontai pe toate. Si aveam o colectie de cateva poze cu masini. Faceam schimb cu Ina si Razvan, deoarece se adunau multe dubluri. Cred ca si acum exista colectia mea, usor ingalbenita, intr-un sertar din dulapul mare din bucataria bunicilor.
Imi aduc aminte de toate aceste momente, cu mare drag. Si parca, acum imi doresc mai mult ca niciodata sa dau timpul inapoi ...sa le pot retrai pentru a doua oara...sa mai fiu copil...macar o data!
...to be continued ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu