In cateva ore incepe vara .... o vara lungaaaaaaa sa fie !!!

ultima zi de mai ...

Iti ascult gandul si bataile inimii,
Zbor contra timpului...
Si visez ritmul muzicii,
Muzicii tale oarbe
Oarbe de pasiune...
Si de culoare!
Iti sarut ochii si genele lungi,
Simt in aer mirosul dulce-amar
Si undeva iti simt ecoul...
Simt prezenta ta...
Ca o frunza ce cade in vant!
Alunec odata cu sentimentele
Pe razele sufletului tau!
Respir culoare si eman fericire
Doar de dorul si de dragul tau...
@ella lyrics

O dimineata dulceeeeeeee

Sunt fericita pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce fac si pentru ca exist pe acest Pamant!  Sunt recunoscatoare pentru faptul ca in fiecare zi cunosc oameni noi care ma inspira si ma fac sa zambesc !

cuvinte memorabile ale Reginei Maria...

„Țării mele și Poporului meu,

Când veți ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veșnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Și totuși, din marea dragoste ce ți-am purtat-o, aș dori ca vocea mea să te mai ajungă încă o dată, chiar de dincolo de liniștea mormântului. [...] Eu am ajuns la capătul drumului meu. Dar înainte de a tăcea pentru veșnicie vreau să-mi ridic, pentru ultima dată, mâinile pentru o binecuvântare.

Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută.

Am credința ca v'am priceput: n'am judecat, am iubit...”

Miroase a vara...

miroase a tine peste tot!
miroase a tine in sangele-mi rosu din vene
miroase a tine-n paru-mi negru si drept!
mirosul asta de vara...dulce
imi spune ca esti prezent mereu
chiar si in gandurile-mi negre!
tu ma veghezi, tu ma alinti, tu ma certi!
ma certi cand gresesc,
si apoi ma multumesc cu sarutul tau...copilaresc,
sarutul acesta de vara!
simt in aer culori,
culori calde...culori blande...
rosu aprins si verde crud,
s'apoi un albastru azur
ma trimite cu gandul la mare,
la scoicile si perla, perla de un alb pur,
pe care mi-ai dat-o-n dar anul trecut!
tu! tu esti in aer si in vant,
tu esti calator si gand si dor ....
tu esti prizonierul... sufletului meu!
tu stii ?
miroase a tine-n fiecare anotimp ...
miroase a tine-n fiecare zi!
@ella lyrics

In sufletul meu e varaaaaaaaa!!!

Lume! Lumeeeeeee! Mergem la Fashion & Art Fair - Oh So Chic - 25-27 mai 2012 ! Va asteptam si pe voi cu drag si surprize muuuulteeeeeeeee!!!

"Bunul simt este o colectie de prejudecati dobandite pana la varsta de 18         ani"
                                                          Albert Einstein

Cat de frumoasa poate fi ...  ARMONIA SUFLETELOR!

"Happiness is something that comes into our lives through doors we don’t even 

remember 

leaving open."

                                                                                                  
                                                                      -Rose Lane

vei ramane mereu in inima mea...bunica draga...

Ma inclin cu respect, Majestatii Sale Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen

Majestatea Sa Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen -- (n. 10 aprilie 1839, Sigmaringen - d. 10 octombrie, 1914, Sinaia) a fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române și, apoi România, după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții.

În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor românești), Carol I a obținut independența țării, căreia i-a și crescut imens prestigiul, a redresat economia și a pus bazele unei dinastii. A construit în munții Carpațicastelul Peleș, care a rămas și acum una dintre cele mai vizitate atracții turistice ale țării. După războiul ruso-turc, România a câștigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre, între Fetești și Cernavodă, care să lege noua provincie de restul țării.

Imediat după sosirea în țară, parlamentul României a adoptat la 29 iunie 1866 prima constituție a țării, una dintre cele mai avansate constituții ale timpului, aceasta fiind inspirată din constituția Belgiei, care dobândise independența din 1831. Aceasta a permis dezvoltarea și modernizarea țării. S-a decis ca aceasta să ignore dependența curentă a țării de Imperiul Otoman (în practică acest fapt a fost transpus în omiterea constituționalizării obligațiilor față de Poartă), acțiunea care s-a constituit într-un prim pas spre independență.

Articolul 82 specifica: "Puterile conducătorului sunt ereditare, pornind direct de la Majestatea Sa, prințul Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, pe linie masculină prin dreptul de primogenitură (primului-născut), excluzând femeile. Descendenții Majestății Sale vor fi crescuți în spiritul religiei ortodoxe."

Pentru consolidarea prestigiului personal și al țării, pe 9 septembrie 1878 a primit titlul de „Alteță regală”. Pe 15 martie 1881, Constituția a fost modificată pentru a specifica, printre altele, faptul că din acel moment șeful statului va fi numit rege. Ceremonia de încoronare a avut loc pe 10 mai 1881.

Regele Carol a fost descris drept o persoană rece. Era permanent preocupat de prestigiul dinastiei pe care o fondase. Soția sa, Regina Elisabeta, îl caracteriza ca „o persoană care își poartă coroana și în somn”. Era foarte meticulos și încerca să își impună stilul fiecărei persoane care îl înconjura. Deși era foarte devotat sarcinilor sale de rege al României, niciodată nu și-a uitat rădăcinile germane.

În timpul domniei sale, țara a obținut independența deplină față de Imperiul Otoman, după un război efectiv intens, modern și foarte eficace (cunoscut în istorie caRăzboiul de Independență, dar și ca Războiul ruso-turc, 1877 - 1878), în care contribuția României a fost decisivă.

Când a fost ales principe al României, Carol nu era căsătorit și, conform constituției române, aprobată de el însuși, nu avea voie să se căsătorească cu o femeie de origine română. În 1869, principele a inițiat o călătorie în Europa și mai ales în Germania, pentru a-și găsi o mireasă. În final, a întâlnit și luat de soție pe Elisabeta de Neuwied (3 noiembrie 1869). Mariajul lor a fost unul dintre cele mai puțin potrivite, el fiind un bărbat rece și calculat, iar ea o visătoare notorie. Au avut doar un copil, principesa Maria, născută pe 27 august 1871 și decedată pe 28 martie 1874. Aceasta a dus la o înstrăinare a celor doi membri ai cuplului regal, Elisabeta nereușind să-și revină complet din trauma pierderii unicului copil.

Spre sfârșitul vieții lor, Carol și Elisabeta au reușit să găsească o modalitate de a se înțelege reciproc și au fost descriși ca fiind buni prieteni.

Lipsa de urmași a cuplului regal al României a făcut ca Prințul Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele lui Carol, să devină următorul succesor la tronul României. În octombrie 1880, Leopold renunță la tronul țării în favoarea lui Wilhelm, fiul său cel mai mare. Acesta, la rândul său, în 1888 renunță la tronul României în favoarea fratelui său mai tânăr, Ferdinand, care va deveni principe de România, moștenitor al tronului și mai apoi rege al României în ziua de 10 octombrie 1914, la moartea unchiului său, Carol I, domnind până la moartea sa, survenită la 27 iulie 1927. Soția lui Carol, Elisabeta a încercat să-l influențeze pe prinț ca să se căsătorească cu Elena Văcărescu. Conform constituției române, însă, nu avea voie să ia de soție o româncă. Pentru a clarifica incidentul, Elena a fost exilată pentru 2 ani, până când Ferdinand a luat-o de soție pe Maria.

Sculptorul croat Ivan Meštrović a executat statuia ecvestră a lui Carol I din București, care a fost amplasată în fața Bibliotecii Universitare Române. Din notațiile contemporanilor se pare că era una din cele mai frumoase statui ecvestre din Europa. Statuia a fost demontată de comuniști. Deși se cunoaște că, după demolare, statuia a fost topită, iar din bronzul ei, a fost turnată Statuia lui Lenin din București ^[1], realizată de sculptorul Boris Caragea, care a stat în parcul din fața Casei Scânteii din 21 septembrie 1960 până în 3 martie 1990^[2], când clădirea fusese deja rebotezată Casa Presei Libere, totuși unii istorici susțin că statuia ar fi fost îngropată în pământ dar până în prezent nu a fost descoperită. 

"What would life be if we had no courage to attempt anything ?"
                                                         -VINCENT VAN GOGH-

Life quotes ...

"I'd like to live as a poor man with lots of money." 
                            - Pablo Picasso -

~for tomorrow night~

“Niciodată nu iubim pe cineva. Iubim doar ideea pe care ne-o facem despre acel cineva. E un concept care ne aparţine şi – de fapt – pe noi înşine ne iubim.”  - din "CARTEA NELINISTIRII"  - Fernando Pessoa       -> suna bine, deci trebuie citita! ;)

Cu toate ca abia m-am intors, mi s-a facut iar DOR de duca...:D

lovely shoes!!!

“You need chaos in your soul to give birth to a dancing star.” 
                                            Nietzsche

Pentru că mi-e dor de tine ...bunica mea!

"Bunica"   Ştefan Octavian Iosif

                                                 

                                                     Cu părul nins, cu ochii mici, 

Şi calzi de duioşie,

Aieve parc-o văd aici

Icoana firavei bunici

Din frageda-mi pruncie.

Torcea, torcea, fus după fus,

Din zori şi până-n seară;

Cu furca-n brâu, cu gândul dus,

Era frumoasă de nespus

În portu-i de la ţară...

Căta la noi aşa de blând,

Senină şi tăcută;

Doar suspina din când în când

La amintirea vreunui gând

De câte ori priveam la ea,

Cu dor mi-aduc aminte

Sfiala ce mă cuprindea,

Asemuind-o-n mintea mea

Duminicii preasfinte...

Pentru tine, bunică dragă!

Bunica -  Barbu Ştefănescu Delavrancea 


"O văz, ca prin vis. 

O văz limpede, aşa cum era. Naltă, uscăţivă, cu părul alb şi creţ, cu ochii căprui, cu gura strânsă şi cu buza de sus crestată în dinţi de pieptene, de la nas în jos. 

Cum dăschidea poarta, îi săream înainte. 

Ea băga binişor mâna în sân şi-mi zicea: 

- Ghici... 
- Alune! 
- Nu. 
- Stafide! 
- Nu. 
- Năut! 
- Nu. 
- Turtă-dulce! 
- Nu. 

Până nu ghiceam, nu scotea mâna din sân. 
Şi totdauna sânul ei era plin. 
Îi sărutam mâna. 
Ea-mi da părul în sus şi mă săruta pe frunte. 
Ne duceam la umbra dudului din fundul grădinii. 

Ea îşi înfigea furca cu caierul de in în brâu şi începea să tragă şi să răsucească un fir lung şi subţire. Eu mă culcam pe spate şi lăsam alene capul în poala ei. 

Fusul îmi sfârâia pe la urechi. Mă uitam la cer, printre frunzele dudului. De sus mi se părea că se scutură o ploaie albastră. 

- Ei, ce mai vrei? îmi zicea bunica. 
Surâsul ei mă gâdila în creştetul capului. 
- Să spui... 
Şi niciodată nu isprăvea basmul. 

Glasul ei dulce mă legăna; genile mi se prindeau şi adormeam; uneori tresăream ş-o întrebam câte ceva; ea începea să spuie, şi eu visam înainte...."

Bunică dragă, vei rămâne mereu in sufeltul meu!

TE VOI IUBI MEREU!